Recursul la istorie este inevitabil în Grecia, leagănul civilizaţiei europene şi bolnavul de dată recentă al continentului. Criza economică s-a întâlnit aici cu gena nefastă a consumismului şi cu o tradiţie perversă a evaziunii.

Grecii au fost primii oameni care au ridicat ziduri. Se întâmpla acum câteva mii de ani, în vremurile glorioase ale cetăţilor elenice şi ale democraţiei exclusiviste. În era lui Pericle, o criză economică de proportii ar fi strâns atenienii în agora, ar fi fulgerat cu o serie de ostracizări şi ar fi decis exploatarea şi mai eficientă a sclavilor.

În 2010, peisajul e altul, dar tradiţia istorică respiră peste timp. Aici, un amestec ciudat de autarhism şi mândrie locală îi împiedică încă pe greci să vadă proporţiile dezastrului.

La Salonic, capitalismul consumă în voie aerul deja rarefiat al economiilor populaţiei. Restaurantele şi cafenelele sunt pline, mall-urile suportă cu greu apetitul cumpărătorilor, iar străzile vuiesc în permanenţă sub zgomotele turate ale maşinilor.

Grecia pare o ţară scindată. La Atena, guvernul socialist anunţă trei ani de patimi pentru reducerea deficitului bugetar. În nord, peste întinderile agricole, fermierii se simt trădaţi de promisiunile din campania electorală. Adevărul este că aceşti oameni au învăţat, ani la rând, că trebuie să-şi primească subvenţiile. Pentru ei cifrele sunt puţin importante. Bugetul şi deficitul sunt doar cuvinte de dicţionar.

Grecia şi-a crescut generaţii la rând în acest fel: o birocraţie stufoasă şi ineficientă, un control fiscal minim şi speranţa că tot ceea ce scapă taxării va fi investit ulterior în bunuri. O logică permisivă care a produs, prin ricoşeu, un deficit bugetar monstrous.

Ce se poate învăţa la Bucureşti

Asta e doar o faţetă a problemei. Explicaţiile reclama şi o tradiţie istorică paradoxală. Am putea-o sumariza aşa: Grecia n-a ştiut, niciodată, să piardă. Prin urmare, nu ştie cum să-şi recunoască defectele şi să le ajusteze. E un soi de autism social şi politic care coboară adânc în timp. El nu rezolvă nimic, dar explică multe.

Se poate să fie aşa. Doar că, de data aceasta, ocolirea realităţii pare să nu mai fie soluţia. Pentru că, dincolo de criza economică, dincolo de dificultăţile bugetare ale Atenei, dincolo de tractoarele care ocupă autostrăzile ţării, dincolo de ritmurile cotidiene ale urbanităţii elene, stă o criză morală de neevitat. Grecia nu are doar procente macro în minus, ci o mulţime de probleme nerezolvate la nivel micro.

Bucureştiul e la sute de kilometri distanţă, dar poate trage o minimă concluzie legată de raportul fundamental dintre stat şi cetăţean. Nu e o lecţie de filosofie politică. E adaptarea la o realitate ce nu mai poate fi ascunsă sub preş: criza economică reclamă eficienţă. Mamuţii birocratici, construiţi pe logica pomenilor electorale, a fiscalităţii tulburate şi a gestiunii frauduloase nu pot rezista. De fapt, pot. Costul se scrie aşa: tensiuni sociale, promisiuni iluzorii şi, la final, disoluţia. Vechea Grecie a filosofilor ar fi numit asta legea degenerării istorice.

“ÎNJUNGHIAŢI DE CRIZĂ”

Ţara care a murit, ţara care se naşte

Presa de la Atena scrie cu relativ optimism scenariul crizei prin care trece Grecia. Realismul nu e însă o dimensiune total absentă. Kathimerini, principalul cotidian elen, vorbeşte în termeni pozitivi despre decizia guvernului de a refuza să cedeze la presiunile fermierilor. “Mişcarea corectă, în sfârşit”, scrie Kathimerini, notând că mesajul puternic al Atenei este un pas înainte într-o ţară “înjunghiată” de criza economică.

Totuşi, scriu jurnaliştii greci, “premierul socialist nu trebuie să uite că lucrurile ar fi putut sta altfel dacă anul trecut, înainte de alegeri, partidul său n-ar fi sprijinit docherii din Pireu împotriva guvernului de atunci, care dorea privatizarea terminalelor portuare”. Spirala politică explică multe aici.


FOTO: Codrin Prisecaru

Editorialistul Nikos Xydakis scrie şi el că “vechea Grecie este falimentară”. Tonul nu e însa unul pesimist: “În loc să-i aşteptăm pe alţii să ne decidă soarta, ar trebuie să încetăm cu lamentările şi cu acuzele. Nicio discuţie de cafenea nu ne va rezolva problemele. Noi, ca societate, trebuie să ne revenim din şoc. Modelul pe care l-am folosit până acum pentru organizarea vieţii publice nu mai funcţionează. Dacă vrem ca Grecia să depăşească această provocare mamut, trebuie să ne reinventăm”.

Athens News, principala publicaţie de limăa engleză de la Atena, scria ieri cu majuscule pe prima pagina “Adaptarea la realitate”, notând că traditia socio-politică a ţării este muribundă. Noua Grecie încearcă să respire pentru prima oară.

O echipă a "Evenimentul zilei" a plecat pentru o săptămână în Grecia pentru a transmite informaţii
despre cum au schimbat problemele economico-financiare societatea şi viaţa grecilor.

Urmăriţi în fiecare zi în ediţia tipărită a "Evenimentul zilei", pe evz.ro şi la emisiunea "Evenimentele zilei", de la postul B1, "Jurnal dintr-o ţară în pragul falimentului".

CITIŢI ŞI:

Tragedia greacă ameninţă cu un bis în România | MULTIMEDIA